Cum moartea unor soldaţi îi poate salva pe alţii

"Departamentul Apărării a anunţat moartea a trei soldaţi în Operaţiunea "Iraqi Freedom." Au murit pe 21 Mai lîngă Bagdad, Irak, din cauza rănilor avute după ce unitatea lor a fost atacată de forţe inamice care foloseau mecanisme explozibile improvizate.
Cei omorîţi sînt:
Maior Jason E. George, 38, din Tehachapi, Calif. Era militar în rezervă al Batalionului 252.
Locotenent Leevi K. Barnard, 28, din Mount Airy, N.C. Era militar în Garda Naţională şi făcea parte din Batalionul 252
Sergent Paul F. Brooks, 34, din Joplin, Mo. Militar în Garda Naţională şi făcea parte din Batalionul de Sprijin Aerian 935."
Acesta e doar unul dintre miile de anunţuri pe care le-a făcut Departamentul American al Apărării pe site-ul său oficial, de la începutul operaţiunilor militare în Afganistan sau Irak. Telegrame seci care ascund tragedii. Militarii şi-au pierdut viaţa pentru ţara lor, care îi consideră eroi. Familiile îi plîng şi vor trece cu greu peste pierderea lor. Scenariul clasic, l-am trăit şi noi atunci cînd au murit militari români.
Poate părea o banalitate dacă adăugăm la acest scenariu următorul enunţ: moartea lor poate salva vieţile altora. Şi totuşi....
Din 2004, corpul fiecărui soldat american mort în Afganistan sau Irak este scanat cu raze X şi autopsiat de patologi ai Sistemului de Examinare al Forţelor Armate Americane. Combinarea celor două proceduri - autopsia clasică şi mai noua
scanare - scoate la iveală o mulţime de detalii legate de răni de la gloanţe, explozii sau arsuri. Informaţiile dezvăluie de la deficienţe ale vestelor de protecţie pînă la cele ale blindajului vehiculelor. Sau duc la îmbunătăţirea căştilor sau a echipamentului medical, folosite pe cîmpul de luptă.
Procedeul CT Scan (CT Scan, adică "o tomografie computerizată, cu ajutorul razelor X") nu înlocuieşte autopsiile clasice, dar le oferă medicilor
ajutor, dezvăluind date atît de clare încît specialiştii nu mai trebuie să facă disecţii.
La început, specialiştii militari erau reticenţi cu privire la cît de folositoare ar putea fi informaţiile obţinute în urma scanării corpurilor . Acum însă, chiar şi Departamentul Apărării al SUA apelează la baza de date. (3000 de corpuri scanate, avînd ca rezultat o minuţioasă arhivă tridimensională a rănilor de război.)
Datele culese au dus
la cel puţin o importantă descoperire: un radiolog american a observat că, în cazul tratamentului de urgenţă pentru plămînii soldaţilor răniţi, tubul folosit pentru drenare era, în multe cazuri, prea scurt pentru a ajunge în cavitatea toracică.
Citat de New York Times, Col. în rezervă Howard T. Harcke, de baza Aeriană Dover spune că e imposibil de stabilit dacă soldaţii au murit din cauză că tubul folosit era prea scurt, pentru că aveau alte răni grave. Colonelul Harcke a folosit 100 de scanări pentru a ajunge la concluzia sa: tubul de 5 centimetri era prea scurt într-o jumătate din cazuri. Dacă ar fi avut 8 centimetri, s-ar fi potrivit pentru 99 la sută dintre subiecţi.
Explicaţia e năucitor de simplă şi îi aparţine aceluiaşi colonel în rezervă: "Soldaţii sînt acum mai mari şi mai puternici."
Bazîndu-se pe concluziile specialiştilor, chirurgul şef al Armatei SUA a decis, în 2006, ca echipamentul medical al trupelor combatante să conţină doar drena de 8 centimetri.
Dar scanarea cu raze X a mai condus la un rezultat uimitor: mulţi militari mureau din cauza unor răni produse
de gloanţe în zone ce ar fi putut fi protejate mai bine de veste. Informaţie care, atunci cînd a fost făcută publică, a grăbit Armata SUA să trimită cît mai multe echipamente
de protecţie pentru militarii săi din Irak.
În prezent, SUA au aproximativ 139.000 de soldaţi în Irak şi 52.000 în Afganistan. Potrivit unui acord cu administraţia irakiană, toţi militarii americani ar trebui să părăsească ţara pînă în 2012. Dar Pentagonul tocmai a anunţat că e pregătit pentru ca forţele sale să rămînă în Irak încă aproximativ un deceniu.
În martie, numărul soldaţilor americani morţi doar în Irak a atins 4.000.