Hackerul român, protejat în închisoare de un mafiot

Gabriel Bogdan Ionescu, olimpicul român condamnat în Italia la trei ani de detenţie pentru piraterie informatică, a fost eliberat condiţionat luna trecută şi are numeroase oferte
de lucru.

Compatriotului nostru i s-a permis, anul trecut, să susţină examenul de admitere la Facultatea de Informatică de la Milano. A terminat testul în 20 de minute şi a obţinut nota maximă. Cu toate că povestea sa a fost pe larg prezentată de presa italiană, care l-a supranumit „geniul informaticii“, Gabriel nu a avut voie să dea interviuri pe perioada detenţiei. A acceptat să stea de vorbă cu reporterul „Adevărul“, în prezenţa avocatului său, Pierpaolo Livio. Tânărului i-a fost comutată pedeapsa cu închisoarea în arest domiciliar, pe care-l execută într-o comunitate religioasă din Como.

Adevărul: Bogdan, cum ai fost implicat în povestea asta?

Bogdan Gabriel Ionescu: În februarie 2007 o persoană pe care abia o cunoscusem mi-a propus să fac un site-clonă al paginii de internet
a Poştei Italiene. De aici ştiţi povestea, în decembrie am fost arestat, iar pe 25 ianuarie am cerut extrădarea în Italia. Am spus: „Puteţi să mă duceţi unde vreţi, dar nu mă lăsaţi aici, în arestul din România.“

A: Ai avut parte de o detenţie grea?

B.G.I.: Nu, n-aş spune asta. Pierpaolo Livio: În închisoare a devenit foarte repede popular, pentru că povestea lui era deja cunoscută. A obţinut automat protecţia celui mai influent deţinut din penitenciarul din Como, unul dintre oamenii lui Renato Vallanzasca, celebrul interlop italian din anii ‘70. Acesta mi-a confirmat personal că nu o să-i facă nimeni rău lui Gabriel, pentru că locul lui nu e acolo.

A: Cine ţi-a fost aproape în această perioadă?

B.G.I.: În primul
rând, familia. Chiar dacă la început nu le-a venit să creadă, după aceea m-au susţinut. Mi-au fost alături şi avocatul Livio şi reprezentanţii consulatului de la Milano

A: Cum au reacţionat părinţii tăi după ce ai fost arestat?

B.G.I.: Când m-a luat poliţia de acasă au fost şocaţi. Nu aveau nici cea mai mică idee despre ce făceam eu. După ce s-au obişnuit cu ideea, au început să vină în Italia să mă viziteze la închisoare.

A: Au fost prieteni din România care ţi-au întors spatele?

B.G.I.: Nu ar fi avut de ce, nu am cerut nimic de la nimeni. Dimpotrivă, am primit multe mesaje de susţinere.

A: Cum e noul tău loc de muncă?

B.G.I.: Nu l-am văzut încă, am înţeles că sunt nişte probleme.

P.L.: Firma care trebuia să-l angajeze, Waylog, a fost pusă într-o situaţie delicată. Dat fiind faptul că ei se ocupă de interceptări, care apoi sunt folosite în instanţele de judecată, concurenţa lor a protestat, motivând că nu pot angaja
pe cineva care are antecedente penale.

A: Cum te privesc colegii de la facultate?

B.G.I.: Chiar dacă unii au aflat cine sunt, n-am observat niciun comportament deosebit
. Nici profesorii nu se poartă diferit cu mine.

A: După ce vei încheia conturile cu justiţia italiană, ce vei face?

B.G.I.: Rămân în Italia. Aici am mai multe posibilităţi decât în România.