Romania umila si umilita

Guvernele care s-au succedat in Romania post-revolutionara au avut culori politice diverse dar o atitudine comuna in politica externa: atitudinea strutului cu capul adanc bagat in nisip in caz de criza. In speranta ca, daca nu vedem ce se intampla, i se va face mila lui Dumnezeu si nu ne va vedea si auzi nimeni. Conducerii superioare de partid si de stat i s-au raportat numai succesele, sau ceea ce parea a fi ca atare in mintea functionarilor nostri timorati de la ambasade. Multi functionari, cu familii numeroase, bine platiti, speriati fie si numai de evocarea unor posibile probleme, stiind ca asta nu "va da bine" acasa. Mai mult, Doamne fereste si apara, ar fi putut fi pusi chiar si in situatia complet neplacuta sa le si rezolve.

ASa se face ca diplomatia noastra, poate - dar nu sunt deloc sigur de asta - avand si alte surse de informare decat revista presei pe care se bazeaza indeobste viziunea politica a ambasadorului, a fost mereu in situatia de a actiona reactiv, post factum, la orice tip de criza ce se declanseaza.
Nu Stiu dacA serviciile
noastre (care au, fiecare, cel putin un om in fiecare ambasada) au si un centru de estimarea riscurilor. Daca-l au, nu stiu ce produce. Daca produce, oricum rezultatele sunt absolut nule, lucru dovedit de criza majora de credibilitate cu care urmeaza sa se confrunte Romania in perioada urmatoare. Totul pornind de la episodul italian, de altfel anuntat de partenerii nostri europeni care au transmis semnale pe toate canalele posibile, in clar, ca pentru idioti, asupra a ceea ce urma sa se intample. Italia reprezinta un detonator, fiind una dintre tarile aflate pe semicercul critic al sudului european (alaturi de Spania si Franta) care pot fi credibile in lansarea, la nivel european, a unei cereri de o gravitate fara precedent, anume de a renegocia termenii Acordului Schengen.
Serviciile noastre de informatii ar fi trebuit sa identifice, de mult timp, tendinta de a repune in discutie un acord pe care unele tari membre il acuza de laxism si necorelare cu masuri punitive in cazul aparitiei unor probleme. Si ar mai fi trebuit sa inteleaga ca procesul gasirii unui tap ispasitor, a unui exemplu de scoala, era in plina desfasurare. Iar Romania a oferit conditiile optime: a favorizat o migratie ultra-rapida a unei forte de munca care a devenit principala sursa de devize pentru economia nationala, fara insa sa se procupe de implicatiile viitoare ale acestei migratii. Pentru ca ei i s-a alaturat, prin infiltrare si profitand de sictirul total al autoritatilor, o masa intreaga de cetateni deloc respectabili din comunitatea rroma. Masa acestora din urma avea sa creasca exponential pentru ca, asa cum bine au intuit, piata
occidentala era complet nepregatita sa reactioneze, fiind blocata de propriile limitari legale derivate din ideologia aplicata cu strictete privind drepturile omului.
Brusc, TAri fArA nici un fel de experienta in domeniu, s-au trezit cu tiganii nostri cersind la fiecare colt de strada, cu puradeii in brate, povestind istoria lor de refugiati politici dintr-o tara care-i discrimineaza si nu le da posibilitatea sa se afirme. Culmea e ca au si gasit public. De exemplu, irlandezii imbulzindu-se sa le dea ajutoare, ca pe vremea fericita a Revolutiei Romane pe care o urmareau in direct, belgienii cascand ochii mari si dand un banut, alaturi de grupurile de vizitatori din Parlamentul European sau Consiliu, acolo unde sunt vadurile cele mai bune de scos lacrimi la fraieri.
Intre timp, ce-au facut autoritatile noastre? Au inghitit fara sa clipeasca, an dupa an, rapoartele facute de specialistii romani pentru Open Society de la Budapesta, in care se arata tragedia rromilor napastuiti de o societate primitiva si anti-democratica. Au inchis ochii la valul de rromi care pleaca zilnic de pe toate aeroporturile din Romania, fara sa ceara minimum de garantii privind situatia legala a acestor persoane. S-au imbratisat cu Costica Argint. Acum vine nota de plata. Din nefericire, noi vom plati. Politicienii vor fi realesi.