Secretele candidatilor pentru Bucuresti, tradate de limbajul corpului

Campania
pentru Primaria Capitalei este importanta nu doar pentru bucuresteni, ci si la nivel national, influentånd in mare masura votul politic la alegerile generale din aceasta toamna. Sunt creditati cu sanse de a intra in finala patru candidati: Vasile Blaga, de la PD-L, Ludovic Orban, PNL, Cristian Diaconescu, PSD, si Sorin Oprescu, independent. Psihologul Hanibal Dumitrascu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti, a analizat pentru “Gardianul” aparitiile publice ale candidatilor, apreciind in ce masura “limbajul corpului” le tradeaza secrete pe care stafful de campanie le-ar vrea ascunse de coregrafia invatata de la profesionistii in imagine.

“Spectacolul mediatic al confruntarii candidatilor la Primaria Bucurestilor reliefeaza, in aceste zile, cu ajutorul televiziunilor, starea umorala, calitatile si defectele personale, ambiguitatile de limbaj si actele
ratate ale posibililor primari ai Capitalei. Nu in ultimul rand se poate decripta in ce fel isi plaseaza acestia mesajele in forme si structuri specifice imaginarului colectiv. Ideea este ca fiecare dintre candidati s-a gandit ca se po
ate impune cu ajutorul emisiunilor TV in fata electoratului, persuadand, manipuland, aruncandu-i pe adversari intr-o zona a derizoriului, a dezinteresului sau chiar a ostilitatii telespectatorului. Scurta incursiune realizata prin universul limbajului nonverbal al principalilor candidati la Primaria Bucurestilor nu le subliniaza atat defectele, cat mai ales faptul ca mesajele sunt influentate nu numai de factori rationali, ci si de forte personale inconstiente. Cea mai importanta influenta ramane modul in care aceste forte intra in directa legatura cu mediul de viata
, cu situatiile concrete cu care ne confruntam.

«Buldogul», emotiv atunci cand participa la emisiuni in direct
Vasile Blaga este un om in jurul caruia s-a construit o intreaga mitologie legata de capacitatile sale exceptionale de a rezolva cu fermitate problemele cu care se confrunta. “Buldogul” ar fi deci creditat cu ideea ca vine decis sa-si doboare, sa faca bucatele adversarii din aceste emisiuni TV. Odata ajuns in studio, Blaga insa isi vede naruit acest plan. Prezenta celorlalti si, mai ales, emotia transmisiei directe il determina sa se replieze, sa adopte de cele mai multe ori o strategie defensiva. Astfel ca sloganul de campanie al domniei-sale “solutii, nu discutii” pare ca se devitalizeaza, ca isi pierde din forta, ca intra intr-o disolutie determinata de incapacitatea acestuia de a se adapta convingator spatiului si schimbului de forte din studioul TV. Deseori il vedem pe domnul Blaga usor aplecat in fata, ca si cum nu poate controla tensiunea pe care o resimte corpul sau. De altminteri, forta deconspirativa a activitatii neurovegetative o vedem in plina actiune pe fetele inrosite, transpirate, chiar congestionate ale majoritatii candidatilor la fotoliul de primar general, fie ca vorbim de Ludovic Orban sau de Cristian Diaconescu, fie ca il aducem in discutie pe sus-amintitul Vasile Blaga.

Oprescu are probleme de adaptare cand se afla sub presiune
De sub aceasta influenta constrangatoare a reactiilor neurovegetative nu a scapat nici doctorul Sorin Oprescu. In mod fundamental un timid, un introvert, avand, prin urmare, capacitati limitate empatice de a fi impreuna cu ceilalti. Sorin Oprescu are de fiecare data cand se gaseste sub presiune probleme de adaptare, miscandu-se dezordonat si precipitat, balansandu-si des corpul cand inainte, cand inapoi sau in lateral. Incapacitatea lui Oprescu de a se confrunta cu ceilalti se reflecta in rabufnirile de ton si de limbaj, in ambalajul taios si, uneori, nepoliticos al replicilor pe care le da interlocutorilor sai. Este posibil ca doctorul Oprescu sa stie de toate aceste incapacitati ale domniei-sale, aceasta ar fi una dintre explicatiile pentru care el a fost, mai degraba, absent, decat prezent in cadrul acestor emisiuni TV.

Diaconescu, instrainat si anxios la dezbateri
Faptul ca, de multe ori, mesajul este prins, asezat, uneori ascuns la nivelul limbajului nonverbal, decat al celui verbal, este ilustrativ si in cazul domnului Cristian Diaconescu. Personalitate care din punct de vedere temperamental gliseaza intre sangvinic si melancolic, face ca multe dintre discursurile lui Cristian Diaconescu sa prinda un curs straniu, ermetic, care in final sa nu ajunga sa vibreze in constiintele telespectatorilor. Mai degraba un intelectual si un diplomat, Cristian Diaconescu nu-si poate excede acest statut, aceasta conditie, motiv pentru care isi intra in rolul de candidat la Primaria Bucurestilor evaziv, cu toata timiditatea statutului sau profesional si cultural, asumandu-si timpi de antena intr-un exercitiu de instrainare personala, de angoasa si de anxietate.

Orban, cam ingamfat si pedant
Dar sa nu-l uitam pe Ludovic Orban pentru ca si prezenta domniei-sale in emisiunile electorale TV poate deveni un studiu de caz, despre felul in care mesajul politic rational, argumentat, poate fi corupt de forta implacabila a limbajului nonverbal. Domnul Orban, sub aspectul temperamental, este o personalitate construita intre doi poli de expresie dinamico-energetica, si anume: cel sangvinic si cel flegmatic. Cand argumentativ, persuasiv, cand brusc ironic si flegmatic, domnul Orban isi inchide, isi suspenda discursul, respectiv mesajul, in cercul pedant al degetelor impreunate ale mainilor sale. Fara sa stie, domnul Orban repeta acest gest, semn al unei suficiente pe care spectatorul o recepteaza ca atare.